Parteneriatul public-privat (PPP)
Parteneriatul public-privat încredințează unui investitor privat finanțarea, construcția și operarea unui obiectiv public. Cum funcționează la noi.
Actualizat la 5 septembrie 2026
Parteneriatul public-privat, PPP, este contractul prin care un partener public încredințează unui investitor privat proiectarea, finanțarea, construirea și operarea unui obiectiv sau serviciu public, pe o durată lungă, în schimbul unor plăți eșalonate sau al veniturilor din exploatare. În România regimul lui este stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat, care a înlocuit legislația anterioară în materie.
Cum funcționează
PPP-ul este un contract derogatoriu, fiindcă adună într-un singur pachet misiuni pe care dreptul comun al achizițiilor publice le separă de regulă: proiectare și execuție, plus finanțare privată și plată amânată. De aceea folosirea lui este condiționată. Partenerul public trebuie să elaboreze mai întâi un studiu de fundamentare care demonstrează că montajul este mai avantajos decât alternativele, cu analiza costurilor pe durata de viață, a suportabilității bugetare și a repartizării riscurilor.
Atribuirea urmează procedurile din legislația achizițiilor publice sau din cea a concesiunilor, în funcție de modul în care partenerul privat este remunerat; dialogul competitiv și negocierea competitivă sunt cele mai potrivite, dată fiind complexitatea montajelor. Partenerul privat înființează de regulă o societate de proiect, împreună cu partenerul public, prin care se derulează finanțarea și execuția.
Diferența față de concesiune ține de sursa veniturilor și de riscul asumat. Într-un PPP cu plată de disponibilitate, partenerul privat este plătit de partea publică din momentul punerii în funcțiune, sub rezerva penalităților pentru neîndeplinirea indicatorilor de performanță, și nu suportă riscul de utilizare a obiectivului.
Ce înseamnă pentru o firmă
PPP-urile privesc echipamente mari: spitale, drumuri, alimentări cu apă, clădiri administrative, rețele. Un IMM nu devine partener privat, dar poate lucra în proiect: partenerul privat are nevoie de constructori, de proiectanți, de firme de instalații și de întreținere pe toată durata contractului, adesea douăzeci sau treizeci de ani.
Accesul se face deci prin subcontractare la partenerul privat sau prin participarea într-o asociere de la etapa de ofertare. Urmăriți anunțurile de acest tip din regiunea dumneavoastră și contactați devreme candidații probabili: angajamentele față de furnizorii locali se negociază înainte de depunerea ofertelor, nu după semnare.
Exemplu
Consiliul județean Valea Verde construiește patru școli printr-un parteneriat public-privat pe douăzeci și cinci de ani, cu o valoare estimată de 900.000.000 de lei fără TVA, atribuit după un dialog competitiv. Partenerul privat își asumă construcția, mentenanța și serviciile de administrare a clădirilor. O firmă de instalații de încălzire și ventilație cu treizeci și cinci de angajați obține astfel mentenanța instalațiilor din două școli pe toată durata contractului.
Întrebări frecvente
Care este diferența față de o concesiune?
În PPP-ul cu plată de disponibilitate, partea publică plătește, iar partenerul privat nu suportă riscul de utilizare. În concesiune, operatorul se remunerează din exploatare și preia riscul.
De ce recurg autoritățile la PPP?
Pentru a eșalona finanțarea unei investiții, a transfera anumite riscuri de construcție și de mentenanță și a avea un singur interlocutor pe toată durata contractului.
Poate un IMM să fie partener privat?
Teoretic da, practic aproape niciodată, din cauza volumului de finanțare care trebuie mobilizat. Locul IMM-urilor este în subcontractare și în asocieri.