Negocierea competitivă
Negocierea competitivă permite negocierea ofertelor peste pragurile europene, în cazuri precise. Condiții, etape și sfaturi pentru IMM-uri.
Actualizat la 5 septembrie 2026
Negocierea competitivă este o procedură aplicabilă peste pragurile europene în care autoritatea contractantă negociază ofertele cu candidații selectați înainte de a atribui contractul. Se deosebește de licitația deschisă, unde orice negociere este interzisă, și este accesibilă autorităților contractante numai în cazurile enumerate limitativ de Legea nr. 98/2016.
Cum funcționează
O autoritate contractantă — instituție centrală, primărie, spital, universitate — poate recurge la negocierea competitivă în special atunci când nevoia sa nu poate fi acoperită fără adaptarea unor soluții imediat disponibile, când contractul presupune soluții inovatoare sau activități de proiectare, când complexitatea juridică, financiară sau tehnică ori riscurile contractului fac negocierea necesară, când specificațiile tehnice nu pot fi definite cu suficientă precizie, sau când o licitație anterioară nu a produs decât oferte neconforme ori inacceptabile. Pentru entitățile contractante din sectoarele de utilități, negocierea cu publicare prealabilă a unui anunț este liber utilizabilă.
Procedura se aplică contractelor care ating pragurile europene: 140.000 euro sau 216.000 euro fără TVA pentru produse și servicii, după tipul autorității contractante, 432.000 euro pentru entitățile contractante și 5.404.000 euro pentru lucrări (verified 2026-09-05).
Desfășurarea seamănă cu cea a licitației restrânse: anunț de participare publicat în SEAP și în JOUE, selecția candidaților după criterii obiective, depunerea ofertelor inițiale, apoi una sau mai multe runde de negociere, eventual cu eliminarea unor participanți la fiecare rundă. Cerințele minime și criteriile de atribuire nu sunt negociabile. La final, participanții depun oferta finală, evaluată după factorii anunțați.
Ce înseamnă pentru o firmă
Negocierea schimbă modul de construire a ofertei. Oferta inițială trebuie să fie solidă, dar să lase o marjă de evoluție: va fi discutată punct cu punct, pe preț, termene și soluții tehnice. Trebuie să știți dinainte ce este ferm și ce poate să se miște și să vă documentați costurile pentru a justifica fiecare poziție.
Pentru un IMM este și o ocazie de a explica o soluție diferită de cea imaginată de autoritatea contractantă, lucru imposibil la licitația deschisă. Pregătiți întâlnirile de negociere cu aceeași rigoare ca propunerea tehnică: schimburile sunt formalizate în SEAP, iar tratamentul egal obligă autoritatea contractantă să transmită tuturor aceleași informații.
Exemplu
Spitalul Județean de Urgență din Câmpu Nou dorește un sistem de gestiune a fluxurilor logistice interconectat cu aplicațiile existente, estimat la 7.000.000 lei fără TVA. Nicio soluție de pe piață nu acoperă nevoia fără adaptare: spitalul lansează o negociere competitivă, selectează patru candidați, negociază două runde și atribuie contractul unui producător de software cu treizeci de angajați, care și-a ajustat arhitectura și prețul.
Întrebări frecvente
Cine decide că un contract se atribuie prin negociere competitivă?
Autoritatea contractantă, pe răspunderea sa. Trebuie să poată justifica încadrarea într-unul dintre cazurile prevăzute de lege, altfel alegerea procedurii poate fi contestată.
Totul este negociabil?
Nu. Cerințele minime din documentația de atribuire și criteriile de atribuire rămân fixe. Prețul, termenele și modalitățile tehnice pot evolua.
Care este diferența față de dialogul competitiv?
La dialogul competitiv, autoritatea contractantă discută mai întâi soluțiile posibile, înainte de depunerea ofertelor. La negocierea competitivă, negociază oferte deja depuse.